Casa de la Jebel

În curtea casei de la Jebel parcă intrăm direct în pusta bănățeană. Prima senzație este de islaz, de vacanță, de copilărie. Iată golumbarul, de exemplu – ca o santinelă a veșniciei. Spațiul este intim și liniștitor: toate cele trei încăperi ale gospodăriei, tinda din mijloc și cele laterale, sunt mărginite de o prispă joasă, sprijinită pe cinci stâlpi de stejar frumos ciopliți. Povestea țăranilor din Jebel se împletește cu povestea pământului roditor, din câmpia bănățeană, ne-o spune grajdul cu șopron unde se odihnesc deopotrivă vitele, animalele de tracțiune, și utilajele folosite la lucrul ogorului și strânsul fânului. Cu hărnicia mâinilor familiei, cu vitele bine hrănite și cu uneltele mereu atent întreținute, țăranul va reuși să umple hambarul: cămara – cu fasole, cartofi și varză, iar cotarca va fi plină de porumb. Drumul între hambar, grajd și cocina cu coteț e scurt: el va fi parcurs de multe ori într-o zi, pentru ca animalele să fie bine rânduite.