Casa de la Zolt

Casa de la Zolt închide în curtea frumos întreținută o întreagă istorie. Se spune că satul a fost cândva atât de bogat încât părea a fi „de aur”, el numindu-se Zolot sau Zoloto, care în limbile slave înseamnă aur, aurit. Istoricii sugerează chiar că ar fi un toponim trac, adică povestea așezării de la poalele munților Pădurea Ruscă s-ar pierde în negura vremilor. Apoi, povestea satului a fost scrisă de stăpâni de mare faimă: Iancu de Hunedoara, Matei Corvin sau familia Bathory. Mai aproape de noi, casele de la Zolt încă mai păstrau specificul agro-pastoral al locuințelor bănățene, cu fundație înaltă de piatră și pereți din lemn de fag rotunjiți, ai căror „cheutori românești” au fost lăsate libere, fără a fi lipite cu pământ. Acoperișul din șindrilă de brad sporește această fotografie de epocă, cu iz de istorie milenară.