Vama veche de la Timișoara

Drumurile, comerțul, călătoriile, mărfurile, banii, granițele… toate au un punct comun: vama, acel loc care marchează trecerea de aici – dincolo. Pentru țăranul satului tradițional, până și trecerea la cer se făcea prin „vămile văzduhului”. Și întocmai cum la orice vamă pământeană trebuia plătit pentru trecere, și la vămile văzduhului sufletul plătea bănuții puși de familie între degetele mortului… Ideea de vamă e, așadar, veche de când lumea. Atunci când Timișoara a fost declarată „oraș liber regesc” (1781), un important privilegiu era perceperea de taxe la vămile de la intrările în oraș. Pentru lucrători și pentru depozitarea mărfurilor s-au ridicat clădiri de vamă din ce în ce mai încăpătoare, care să țină pasul cu dezvoltarea orașului și a comerțului în care erau angrenați manufacturierii.