Șălașul slovac de la Nădlac, județul Arad (sfârșitul sec. al XIX-lea - începutul sec. al XX-lea)

Sălașul slovac e un muzeu mic într-un muzeu mare, un rezumat al muzeului și o poveste fascinantă despre Banatul multicultural. Vizitându-l, oricine va înțelege de ce „Banatu-i fruncea”! Nu bogăția, nu luxul, nu risipa sunt cele care dau nota satului de altădată, ci „a fi gospodar”. Iar „a avea o gospodărie” însemna, pentru bănățeanul harnic, să ridice o casă frumoasă, cu prispă și tindă, cu o cameră de zi cu zi și una pentru goști, cu pereții văruiți curat ca să se vadă pe ei ștergarele, icoanele și blidele, să o mobileze cu piese utile, să facă un cuptor bun pentru copt pâine și încâlzit casa și apoi... să se gândească la copii. Tânăra fată slovacă pe care o vedem îmbrăcată în haine de sărbătoare e gata de măritat: zestrea ei inundă camera curată, demonstrând că lada de zestre e neîncăpătoare; perne înfoiate, ștergare vărgate, preșuri, broderii și dulapuri întregi cu toate țesăturile necesare unei familii tinere vor aduce bucurie și mândrie viitorului ei soț.