Casa maghiară de pescar – pescuirea veșniciei

Casa maghiară de la Csongrad, spune povetea pescuitului nu doar pe Tisa sau pe Mureș. ci pe toate râurile din zonă. Ieșirea la lac oferă un cadru potrivit nu doar pentru poveste, ci și pentru o plimbare cu pe barca acostată la ponton și o partidă de pescuit în stil tradițional, cu ustensile adecvate, pentru că locuința pescărească este întregită de un atelier de făcut instrumente de pescuit.

Prin pescuit, rezervele de hrană puteau fi completate și diversificate, astfel încât, până la sfârșitul secolului trecut, toate gospodăriile pescărești foloseau unelte mai mult sau mai puțin performante de pescuit - din metal, din nuiele și plasă. Somnul, mreana, cleanul sau știuca erau pescuite din râurile Banatului mai ales cu plasa din cânepă, cu sacul, tot din cânepă sau cu uneltele împletite din nuiele: vârșa cu gură semicirculară, coșul întors și leasa. Copiii pescuiau deseori direct cu mâna, acolo unde apa era puțin adâncă sau la stavilele de piatră ori împletite din nuiele. Deseori, la prinsul somnului, se foloseau barca cu vâsle sau luntrea scobită într-un singur trunchi de copac (monoxilă). Pescarii lucrau în tandem cu împletitorii din nuiele de răchită, care știau face coșuri de toate felurile, capcane și unelte de pescuit de diferite forme.

Simbolurile creștine ale peștelui și pescarului sunt foarte bine conturate în imaginarul țăranului: regenerare și fecunditate – să fii sănătos ca peștele, să te înmulțești ca el și să te strecori prin viață ca peștele prin apă, se spune în popor. Prin acest simbol creștin al Mântuitorului, văzut deopotrivă și pește dar și Marele Pescar de oameni, pescarii erau resimțiți ca persoane speciale, mai apropiați de sacralitate decât ceilalți semeni ai lor. Totuși, norocul trebuia stimulat magic chiar și în aceste condiții: sporul la pescuit și șansele pescarului creșteau dacă plasa era făcută din fuior furat sau dacă în rețea se împletea busuioc din mănunchiul de Bobotează al popii...

Pescarii erau importanți în comunitățile tradiționale pentru sursa de hrană pe care o valorificau; mare bucurie aduceau dezlegările la pește din timpul postului mare, de Bunavestire și Florii, când, prin intermediul pescarilor, sătenii rupeau puțin din rigoarea postului.