Hambarul

Emblema muzeului viu este, până la urmă, acest hambar, unde se întâlnesc familii de români, maghiari, sârbi, slovaci și poate și alte etnii, care au trăit împreună în satul bănățean într-o perioadă în care nu se vorbea despre globalizare sau multiculturalitate, deși ele se trăiau din plin…

Mai mult decât orice, cartea de vizită a fiecărei etnii e felul în care se raportează la sărbătorile proprii, ocazia optimă de etalare a costumului tradițional și a repertoriului folcloric. Era nevoie de un spațiu potrivit pentru performarea sărbătorilor fiecărei etnii și astfel s-a născut ideea hambarului, un loc deschis către ponton și lac, cu spații largi, numai bune pentru a găzdui dansuri și povești, întâlniri de taină sau petreceri în toată regula. Un spațiu potrivit și pentru primirea goștilor și pentru bucuria uneor spectacole. Dacă ar fi să folosim un limbaj contemporan, urban, am zice că hambarul e spațiul de socializare; dacă am folosi vocabularul țăranului bănățean, am zice că aici e casa jocului, locul de petrecere și întâlnire.