Casa din Băuțar

Arhitectura de la confluența Hunedoarei cu Banatul e simplă și austeră, exploatând resursele naturale aflate la îndemâna constructorilor locului: lemnul și piatra. Fundația înaltă era reclamată de terenul accidentat, în care construcția trebuia să fie bine ancorată, spre deosebire de casele din câmpia Banatului. Pereții casei de la Băuțar, din scânduri de lemn meșteșugit, trase la rindea, dovedesc eficiența cheutorilor românești, adică a sistemelor de prindere în colțuri, stabile și durabile. De cum dai să urci treptele, te încearcă un sentiment clar de adăpost, de securitate. Prispa e și ea înaltă, acoperită cu o porțiune separată de copertină – scut necesar în calea vânturilor de munte. O astfel de casă din valea Bistrei oferă o lecție despre îndemânarea și priceperea arhitecților țărani, care fără a avea studii de inginerie, au „simțit” ecologic, eficient, productiv și integrativ.