Gospodăria de la Chizătău – dinamica și evoluția arhitecturii rurale

Iată, de cum pășim în curte, recunoaștem sentimentul predominant, tipic Banatului – de mare, larg, generos. Gospodăria de la Chizătău, deși tipic țărănească, deschide drumul către arhitectura urbană, mai elaborată, ale cărei elemente încep să pătrundă în cultura sătească spre sfârșitul secolului XIX. În aceeași curte stau față în față vechiul și noul: casa veche, cu două camere mai mici, cu prispă lungă și tindă cu vatră de foc, și casa nouă, tot din lemn, dar pe o structură mai complexă, potrivită stilului de viață al unui sătean bănățean mai avut. Lemnăria este mult mai elaborat lucrată, probabil cu unelte performante și de ceea apar elementele strunjite mecanic sau decupajele traforate; lemnul și piatra sunt completate de cărămidă, dovadă a producției la scară largă în fabricile de profil. Creșterea calității vieții pentru țăranii bănățeni înstăriți rezidă în dimensiunile crescute ale camerelor dar și ale ferestrelor, acoperișul cu țiglă sau grija maximă pentru decor și ornamentica arhitecturală.