Casa de la Visag

Casa de la Visag s-a nimerit să fie la noi la răscrucea de drumuri – la capătul Aleei etniilor și la poalele Muzeului viu, și, iată, pare ca o santinelă al tărâmului de multiculturalitate. Și demult, ca și acum, unii oameni erau mai întreprinzători, mai iuți, mai curajoși și mai avuți; gospodăria din Visag, de pe lângă Lugoj, vorbește despre viața unor țărani bănățeni mai înstăriți; farmecul construcției este dat de acoperișul în două pante, pentru că prispa are un acoperiș propriu, mai domol decât restul casei. Camera, tinda și cămara, rânduite complet, sunt bogat amenajate, cu mobilier de lemn lucrat frumos de un meșter priceput. Probabil același meșter a cioplit și stâlpii de susținere ai prispei, decorați cu motive similare gărdulețului și porții acesteia, vrând să arate nu doar talentul de cioplitor în lemn pe care l-au avut mulți țărani, dar și bogata colecție de modele sculptate, scrijelite sau decupate: funia răsucită, rozeta, razele soarelui, laleaua, cercul vieții, rombul sau coloana.