Casa de olar de la Birchiș

Legenda spune că olarii și-au dobândit meșteșugul direct de la Dumnezeu, numai că neavând suflare divină, se mărginesc doar la a face oale; dar punându-le la ars, ei le dau o viață cel puțin la fel de lungă ca a omului. Mai mult, olarii modelează vasele precum Dumnezeu pe primii oameni: le fac siluete frumoase, modelând prima dată gura vasului, apoi buzele lui, apoi le subțiază mijlocul pe care se vor odihni brațele, adică torțile! Cu siguranță așa trebuie să fi gândit și olarul de la Birchiș, care, cu vasele sale, trebuie să fi bucurat multe familii din cuprinsul Banatului. Dar și olarul, oricât s-ar fi îmbogățit din munca lui, tot țăran era, astfel încât și-a făcut atelierul în tinda casei; aici avea roata, râșnița de smalț, polița de uscat vasele, copaia pentru lut, dulapul pentru blide; după ce se uscau, le ardea în cuptorul pântecos din curtea casei și le pregătea pentru dus la târg.