Oloinițele din Banat

Cele două oloinițe pe care le avem sunt din localitățile Satu Mic – actualmente Victor Vlad Delamarina și din Luncani. De cele mai multe ori, oloinițele erau construite în adăposturile lor, pentru că erau folosite de mai mulți oameni, fiind la fel ca și morile, care erau proprietatea fie unei singure persoane, fie a mai multora. Uleiul cel mai răspândit a fost cel de semințe de dovleac, dovlecii find exclusiv cultivați pentru semințe și ulei. Aceste oloinițe datează din 1890-1900. Presa e de tip cu bâlvan și șurub de lemn, iar semințele erau presate cu forță mare într-o piuă. În zona Satu Mic oloinițele erau foarte comune deoarece toate comunitățile din jur cultivau dovleac pentru producția de ulei, la fel cum erau Jupaneștiul și Birchișul centre pentru producția de ceramică. Scoaterea lor din uz a fost determinată de industrializare și înlocuirea de culturi, în perioada cuprinsă între cele 2 razboaie. Ceea ce le pune capăt definitiv este colectivizarea de la mijlocul sec XX. Această presă a costat atunci 2500 lei, iar oloinița din Luncani - același tip de presă doar că e toată din lemn, nu e nimic cumpărat. A fost vândută muzeului în 1969 cu 12.000 lei, echivalentul astăzi a 1200 de euro.